Definitie DEX:

CORÉCTOR, -OÁRE, corectori, -oare, subst. 1.S.m. şi f. Persoană însărcinată cu citirea şi cu marcarea pe o corectură a greşelilor faţă de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. S.n. Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcţionării acestora. [Acc. şi: corectór] – Din fr. correcteur, lat. corrector.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de IoanSoleriu, 17 May 2004 | Greşeală de tipar

CORÉCTOR s. (înv.) prot. (~ tipografic.)
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

coréctor (persoană) s. m., pl. coréctori
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

corectór (aparat) s. n., pl. corectoáre
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

CORÉCT//OR ~ori m. Persoană care face corectura unui text. /<fr. corecteur, lat. corrector
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greşeală de tipar

CORECT//ÓR ~oáre n. Dispozitiv pentru reglarea automată a funcţionării unui sistem tehnic. /<fr. corecteur, lat. corrector
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greşeală de tipar

CORÉCTOR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care face corectura la o carte, la o publicaţie etc. // s.n. Aparat automat destinat să modifice într-un sens definit modul de funcţionare al unui sistem tehnic. [Cf. fr. correcteur].
Sursa: DN | Trimisă de LauraGellner, 15 Apr 2006 | Greşeală de tipar

CORÉCTOR¹, -OÁRE s. m. f. cel care face corectura (1). (< fr. correcteur, lat. corrector)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greşeală de tipar

CORECTÓR², -OÁRE s. n. aparat automat destinat să modifice într-un sens diferit modul de funcţionare al unui sistem tehnic. (< fr. correcteur, lat. corrector)
Sursa: MDN | Trimisă de raduborza, 15 Sep 2007 | Greşeală de tipar