|
frumuseţe
substantiv feminin
|
nearticulat |
articulat |
| nominativ-acuzativ |
singular |
frumus'eţe |
frumus'eţea |
| plural |
frumus'eţe |
frumus'eţele |
| genitiv-dativ |
singular |
frumus'eţe |
frumus'eţei |
| plural |
frumus'eţe |
frumus'eţelor |
|
frumuseţe
substantiv feminin
|
nearticulat |
articulat |
| nominativ-acuzativ |
singular |
frumus'eţe |
frumus'eţea |
| plural |
frumus'eţi |
frumus'eţile |
| genitiv-dativ |
singular |
frumus'eţi |
frumus'eţii |
| plural |
frumus'eţi |
frumus'eţilor |
FRUMUSÉŢE, (2) frumuseţi, s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este frumos. ♢ Loc. adj. De toată frumuseţea = deosebit de frumos; minunat. 2. (Concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ♢ (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” capătă valoarea superlativului „foarte frumos”) O frumuseţe de casă. ♦ Femeie foarte frumoasă. [Var.: (pop.) frumséţe s.f.] – Frumos + suf. -eţe.
Sursa: DEX '98 |
Trimisă de zaraza_joe,
24 Jan 2004
|
Greşeală de tipar
FRUMUSÉŢE s. 1. mândreţe, splendoare, strălucire, (înv. şi reg.) mândrie. (~ peisajului, a unei clădiri.) 2. minunăţie, minune, splendoare, (pop. şi fam.) mândreţe, (Transilv.) mândrenie, (prin Ban.) mândrulenie. (O ~ de fată.)
Sursa: Sinonime |
Trimisă de siveco,
4 Aug 2004
|
Greşeală de tipar
Frumuseţe ≠ hidoşenie, sluţenie, urâciune, urâţenie
Sursa: Antonime |
Trimisă de siveco,
3 Aug 2004
|
Greşeală de tipar
frumuséţe s. f., art. frumuséţea, g.-d. art. frumuséţii; (obiecte, fapte) pl. frumuséţi, art. frumuséţile
Sursa: Dicţionar ortografic |
Trimisă de siveco,
10 Aug 2004
|
Greşeală de tipar
FRUMUSÉŢ//E ~i f. 1) Însuşirea de a fi frumos. 2) Ansamblu de calităţi care desfată privirea sau auzul. [Art. frumuseţea; G.-D. frumuseţii] / frumos + suf. ~eţe
Sursa: NODEX |
Trimisă de siveco,
21 Aug 2004
|
Greşeală de tipar
