Definitie DEX:

PROSTÍE, prostii, s.f. 1. Starea celui lipsit de inteligenţă sau de învăţătură, starea omului prost; (concr.) faptă, comportare, vorbă care denotă o astfel de stare. 2. Vorbă, faptă sau lucru lipsite de seriozitate, de importanţă; fleac; absurditate, inepţie. – Prost + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 | Trimisă de maringiurgiu, 3 Nov 2003 | Greşeală de tipar

PROSTÍE s. 1. nătângie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) nătângeală, netoţie, tonţie, (franţuzism rar) sotiză, (înv. şi reg.) nătărăie, (înv.) nărozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbială.) 2. dobitocie, imbecilitate, nătângie, neghiobie, nerozie, prosteală, tâmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovadă de o mare ~.) 3. (concr.) gogomănie, nătângie, neghiobie, nerozie, nesocotinţă, stupiditate, (rar) netoţie, (înv. şi reg.) nătărăie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idioţenie, idioţie, imbecilitate, inepţie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prostăticie. (Ce e ~ asta?) 5. v. absurditate. 6. gafă, poznă. (A comite o ~.) 7. v. copilărie. 8. v. mărunţiş.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

PROSTÍE s. v. ignoranţă, incultură, modestie, nepricepere, neştiinţă, simplicitate, simplitate.
Sursa: Sinonime | Trimisă de siveco, 4 Aug 2004 | Greşeală de tipar

prostíe s. f., art. prostía, g.-d. art. prostíei; pl. prostíi, art. prostíile
Sursa: Dicţionar ortografic | Trimisă de siveco, 10 Aug 2004 | Greşeală de tipar

PROSTÍ//E ~i f. 1) Stare a celui prost. 2) Faptă sau vorbă de om prost; neghiobie; nerozie; stupiditate. 3) mai ales la pl. Vorbe lipsite de importanţă; vorbe goale; fleacuri. ♢ A-i scoate cuiva ~ile din cap a face pe cineva să renunţe la intenţiile sale, considerate ciudate. /prost + suf. ~ie
Sursa: NODEX | Trimisă de siveco, 21 Aug 2004 | Greşeală de tipar