Cub, scara, oaza si femei!

Tu ce iti doresti? Daca faci un pas in spate, nu te mai gandesti la serviciu, la prieteni, la familie, la hranit pisica si facut piata … si esti doar tu cu tine, poti raspunde sincer? Daca te afli la o masa cu alti 10 oameni, iti este mai clar ce iti doresti?

Nu vreau sa intru intr-o polemica nesfarsita despre femei si dorintele noastre! Nu as avea destul spatiul virtual pentru a vorbi despre toate lucrurile la care visam sau pe care ni le dorim pentru noi si cei dragi noua! Insa, am sa va provoc la deconstructie si sinceritate! Amelie a avut un week-end incarcat, iar oboseala o face sa se intrebe Ce? Cum? si Pentru ce?

Haideti sa intram intr-un mic joc al imaginatiei! Seara, frumos afara, 10 calatori veniti de pe drum, obositi, fericiti, la o cafea in benzinarie, faini, zambiciosi, galaciosi, tineri! Iar tinerii se aseaza la o masa! E plictics mare mon’cher fara un pic de mindgame! Si iata si intrebarea buclucasa – Daca ai fi in desert si ar trebui sa faci un exercitiu de imaginatie, cum ar arata cubul, scara sau oaza ta ?

Acum, ca am deconspirat misterul titlului si v-ati dat seama ca este inca un joculet pentru a face lumina in dedesupturile intunecate ale mintii noastre, voi incerca sa va mentin atente pentru inca cateva randuri! Daca ti-ai imagina in desert un cub mare, atunci orgoliu-ti este nemasurat! Daca scara ta este infinita, rece si austera, atunci de mica nu te vedeai jucand in filmul Mama, tata si copilul! Daca inchizi ochii si vezi o oaza mare, cu multi copaci, flori, apa si iarba, esti norocoasa pentru ca ai multi prieteni, amici si cunostiinte!

Frapant la acest joc au fost raspunsurile! Eram intr-un cadru cat se poate de informal, noi (fetitze cucuiete si baietzei viteji) cat se poate de relaxati, iar raspunsurile cat se poate de sincere! Cand am aflat interpretarea fiecarui simbol in parte, niciunul dintre noi nu a fost, insa, multumit! Cea care si-a imaginat o oaza cu multa iarba, dar putini copaci, a fost trista pentru ca i s-a spus ca nu are prieteni adevarati! Cea care si-a imaginat un cub de apa, a fost posomorata pentru ca i s-a spus ca este o fire rece, miscatoare si alunecoasa! Cea care a vazut scara infinita, impunatoare si din marmura, a ramas fara cuvinte sa stie ca familia va fi mereu pe ultimul plan.

Deseori, ne imaginam o realitate perfecta, pe care o schimbam atat de usor in functie de context! Suntem buni la ceea ce facem zi de zi la munca, atunci ne este clar ca ne dorim o cariera de succes! Am devenit firi clade si mamoase, atunci zambim pentru ca ne imaginam ca in mai putin de un an vom colida magazinele pentru bebelusi! Iesim in fiecare seara, atunci suntem implinite – avem greutate in centrul nostru de prieteni! Dar, seara, cand punem capul pe perna, dorintele nostre raman aceleasi? Cea care are o cariera infloritoare se simte nealinata, mama profesionista se viseaza femeie de afaceri, iar cea cu multe cunostiinte, se simte singura intre atatia prieteni! Suntem invatati sa ne dorim totul! Nu avem rabdare sa ne dorim lucrurile pe rand sau la momentul potrivit! Suntem educati ca daca nu vrei TOT, atunci esti fie las, fie delasator si neambitios!

Jacques Derrida spunea in critica sa despre deconstructia textului literar – The centre is not the centre! The centre is the margine! Uitandu-ma la grupul atat de frumos de aseara, mi-am dat seama ca asa este! Cand una dintre dorintele noastre se implineste, in loc sa fim fericiti, ne intristam, pentru ca alte doua au ramas neimplinite! Draga Amelie, zambeste! Nu crezi ca ar fi frustrant si plictisitor sa ai chiar tot?

Taguri: ambitie, Derrida, destin, dorinte, intrebari, vise,