La dreapta sau la stanga?

La greu tu ce faci? Cazi, plangi, te faci mica, te ascunzi? Iti este frica? Iti este teama sa recunosti ca esti intr-un impas si ca ai nevoie de ajutor? Ce atitudine adopti cand esti la grea incercare?

Zilele trecute am avut o discutie cu o persoana importanta din viata mea, cu o persoana pe care o admir mult din punct de vedere profesional, care este de-o seama cu mine si care a realizat pana la varsta de 23 de ani mai mult decat pot realiza altii pana la 35 de ani. Este o forta a naturii, un nume in lumea Marketing-ului si a Comunicarii, persoana care, asa cum spune si ea, Is going to change the world. Ce mi-a spus? Cand o sa intelegi ca esti singura intr-o lume de profesionisti? Cand o sa intelegi ca nimanui nu-i pasa? Si atunci am stat in cumpana…oare are dreptate?

Am inceput incet, incet sa ma gandesc la firavul meu parcurs profesional de pana acum si mi-am dat seama ca, din pacate, sunt si momente cand esti complet singur. Sunt o persoana fericita, am prieteni si oameni pe care ma pot baza, am incredere in cei din jurul meu, pentru ca pana acum de putine ori mi-a fost tradata increderea. Sa fiu oare naiva atunci cand cred ca un zambet din partea unui coleg nu este trucat? Sa fiu oare naiva daca cred o strangere de mana din partea unui colaborator este sincera? Sa fiu eu oare un copil care crede ca cei din jur chiar ii doresc binele si o protejeaza? Sa fiu, inca, atat de “verde si necoapta” incat sa imi pun inima pe tava chiar si in business?

Pana acum am avut noroc. Nu am cazut niciodata foarte tare, poate chiar deloc. Nu am intalnit niciodata o situatie din care sa nu pot scoate capul cu un zambet pe buze. Dar, daca ajungi sa crezi ca esti singur intr-o lume de profesionisti esti intr-adevar o persoana puternica. Puternica, pentru ca nu te astepti ca atunci cand esti la pamant sa te ridice cineva. Te astepti sa te ridici singura. Dar si cand ai succes, te bucuri,din pacate, tot singura! Sau poate esti foarte lucida, pentru ca in definitiv, oare cautam prieteni in lumea bunsiness-ului cand toti ceilalti cauta profit? La 22 de ani, in cateva zile 23, aspiranta in lumea Comunicarii si a Publicitatii, inca simt ca mai copilaresc, in sensul frumos al cuvantului!

Am invatat foarte multe intr-o perioada destul de scruta. Ceea ce nu am invatat inca este cum sa ai obrazul gros, sufletul tare, privirea taioasa, vocea ferma si mana rece indiferent de situatie. Inca nu am invatat cum sa fiu “calita”, sa privesc cu o doza de scepticism persoanele din jurul meu, cum sa ma apar de rautati, cum sa nu pun la suflet nereusitele, cum sa fiu mereu deschisa feedback-ului, cum sa interpretez criticile constructiv! Si daca voi fi maestra in disimulare, voi fi oare mai fericita? Intre timp, un  singur lucru ma linisteste – mai am inca timp sa invat!

Taguri: Editorial,