Parintii si Scoala

Parintii ar trebuie sa reprezinte permanent, un exemplu pentru copii. Copii reproduc in jocul lor, lumea adultilor cu toate comportamentele percepute in familie, acestea devenind pentru ei adevar si realitate, uneori greu de schimbat  in viata.

Modelul familial, comportamentul parental si modelele familiale ale membrilor familiei biologice, cu care interactioneaza, ale prietenilor familiei, vor marca dezvoltarea lor ulterioara.

Copilaria trebuie sa reprezinte, perioada in care copilul, are cele mei multe acumulari atat informationale despre lumea care il inconjoara, dar mai ales, despre relatiile intre membrii gruparilor sociale cu care interactioneaza, fie in mod direct, fie prin intermediul parintilor si a familiei largite, fie prin intermediul gradinitei si a scolii sau a diverselor activitati extrascolare, de dezvoltare a aptitudinilor, decise de parinti.

Controlul informatiilor la care acces copilul, trebuie sa reprezinte pana la un moment dat, obiectivul principal al parintilor. Odata cu inaintarea in varsta si largirea spatiului in care acesta evolueaza, intervine propria judecatata Acum va conta daca, noile informatii pe care le primeste, le poate aprecia corect ca fiind interesante sau nu, corecte sau nu, necesare sau nu pentru el si dezvoltarea lui. Acest lucru nu este posibil decat daca, pana in acel moment el are deja bine stabilit, un set de valori, in care crede si pe care le respecta din convingere si nu din constrangerea impusa de catre parinti.

Scoala si parintii trebuie sa constituie cele doua limite intre care copilul sa se dezvolte si sa se formeze. Dar parintii trebuie sa cunoasca ce informatii primeste copilul sau la scoala sau in incinta scolii si in intervalul de timp pe care acesta il petrece in compania colegiilor si a corpului profesoral.

Scoala trebuie sa ofere copilului instruire si totodata sa-i dezvolte comportamentul social cand acesta se afla in afara controlului parental. Totusi, scoala, respectand programa scolara, nu trebuie sa depaseasca limitele pe care familia le considera potrivite si necesare dezvoltarii copilului. Pentru aceasta, parintii au obligatia sa sustina efortul scolii, sa participe constant la activitatile la care sunt chemati, pentru a-si insusi tot ceea ce apare nou in procesul de educatie, sa inteleaga in primul rand ei, schimbarile survenite si noile cerinte ale programei scolare, pentru a le putea explica propriilor copii si ale sustine pe parcursul desfasurarii procesului de invatare. Fara colaborarea permanenta si sustinuta a parintilor cu scoala, nu putem vorbi despre un proces corect de dezvoltare a personalitatii copilului, a comportamentului social al acestuia, atat sub controlul familial cat si in afara acesteia, precum si de o corecta intelegere a informatiilor pe care le primeste in procesul de instruire scolara.

Dezvoltarea diverselor aptitudini ale copilului ar trebui sa se faca nu numai din dorinta exclusiva a parintilor de a-si vedea copilul performand in diverse domenii, ci mai ales, din dorinta proprie a copilului, sustinuta de evaluarea si recomandarea persoanelor avizate, respectiv a cadrelor didactice in atentia carora se afla copilul.

Atunci cand copilul percepe participarea parintilor la activitatile sale scolare ca pe un proces constant de sustinere si de colaborare, care are ca scop sa-i usureze intelegerea cunostiintelor si nu ca pe niste activitati secundare ale datoriei de parinti desfasurate ocazional, din obligatie, acesta primeste una din lectiile importante privind raspunsul la intrebarea: ce este familia? Familia nu este numai forma sociala de baza, intemeiata pe casatorie si care se compune din sot, sotie si copii. Familia reprezinta, tot acel complex de relatii existente intre membrii sai, de dragoste, respect, intelegere si mai ales, de sustinere permanenta si neconditionata, care ne permite ca, pe parcursul vietii adulte sa ne dezvoltam separat, stiind ca putem sa contam oricand pe sprijinul celorlati membrii ai familiei.

Asadar, revenirea pe bancile scolii alaturi de copii ar trebui sa fie pentru parinti la fel de importanta in clasa a I-a ca si in primul an de liceu. Cu fiecare an de studiu, apar notiuni noi, apar intrebari noi, carora copilul trebuie sa le gaseasca raspuns. Scoala, este astfel o mare provocare si pentru parinti, pe care multi insa o evita. A le dovedi copiilor, ca le pot da raspunsuri corecte, oricare ar fi intrebarile lor, nu este deloc usor. Pentru asta insa, fie trebuie sa ai instruirea necesara, fie sa te straduiesti permanent alaturi de copii, sa gasesti raspunsurile invatand, citind, sustinandu-i astfel pe drumul dificial al cunoasterii.

Ca parinte, cea mai mare bucurie o ai atunci cand, copilul tau cauta raspunsurile la intrebarile care il framanta, in primul rand intrebandu-te pe tine. Asta dovedeste increderea acestuia in capacitate ta de a-l intelege corect, de a-i raspunde sau de ce nu, de a-l indruma, spre a gasi raspunsul corect. Mai simplu spus: imi voi intreba intai parintii, ei sigur stiu!

Pentru asta trebuie sa ramanem permanent alaturi de copii, fiindu-le cei mai buni prieteni, sfatuitorii lor de taina, confidentii lor, ramanand insa parinti, intelegatori dar fermi. Recunoasterea autoritatii noastre de catre copii, vine cu timpul, din respect si nu din teama de pedeapsa ce le-ar putea fi aplicata, daca nu se subordoneaza, acestia fiind pe deplin convinsi de dragostea noastra pentru ei si de grija ce le-o purtam.

Taguri: comportament social, copii, dezvoltarea copilului, parinti si copii, Parintii si Scoala,