Anti-Lolita de Emily Tanimura

Am inceput sa citesc cu neincredere Anti-Lolita de Emily Tanimura. Am fost revoltata la inceput de cadrul pe care autoarea a ales sa il descrie, fara prea multe improvizatii, fara prea multe figuri de stil si fara cuvinte pline de subintelesuri indescifrabile. Acestea de obicei, fac lectura mai captivanta.

“Este perioada asteptarii (…). Privesti o fotografie de aladata si constati ca nu mai e acelasi chip pe care il vezi in oglinda. Tii o evidenta palpabila, dar e prea tarziu. In momentul in care o vei constata, deja ea va apartine trecutului. ”

Poate ca aceasta este definitia cea mai plina de substanta a ceea ce face timpul cu chipul dar si cu sufletul nostru. Cred ca ne-am confruntat toti cu imaginea din oglinda, care nu mai se aseamana deloc cu cea cu care eram obinsuiti. Nici nu iti dai seama cand se produce schimbarea si cand devii constient ca s-a produs, privesti cu nostalgie in urma. Perioada asta de trecere de la inocenta la o viata tumultoasa se face in aproape 120 de pagini.

Ea, devine prototipul pentru acele fete care inca de la o varsta frageda isi doresc ca schimbarea sa aibe loc inaintea programarii propriu-zise. Ea isi doreste sa devina peste noapte o femeie, care cunoaste gustul unor experiente de neuitat in dragoste si sex, in timp ce colegele ei inca isi mai traiesc copilaria cu cliseele ei.

“Cu toate acestea, Karin face parte dintre cele care, tot anul, i-au umplut Kristinei sosetele cu cocoloase de hartie uda. In aceasta clipa insa, remarca sa nu pare deloc mai putin lipsita de sinceritate. O invidiez. Sa fiu Karin, asta e. Sa pot spune lucrurile cele mai incoerente cu toata sinceritatea. Sa fiu eu inseamna sa fiu lipsita de sinceritate si in cele mai marunte remarci. ”

Ea este diferita de celelalte prin tot. Nu numai ca se inversuneaza sa fie distincta prin felul in care vorbeste si prin felul in care se imbraca, dar si prin modalitatea prin care incearca sa isi faca noi carari in viata. Gustul maturitatii o face sa isi imagineze experiente colosale, la care va deveni partasa prin relatia pe care o avea cu el, un strain, proaspat divortat, in varsta de 50 de ani.

Jocul seductiei capata conotatii remarcabile pentru ea, care a jurat sa nu planga pentru un barbat niciodata, dar sa il faca pe el sa planga. Reuseste sa faca asta  si cand isi da seama de consecinte este deja prea tarziu. La sfarsit, vor fi doar gandurile ei si o amintire.
“Pe vremea cand inca imi rezitsa, il doream ca pe un frumos obiect dintr-o vitrina. Un obiect de lux, nu o necesitate. Il doream, fara sa stiu ce am sa fac cu el, asa cum nu stiu ce sa fac cu rochiile mele de seara atarnate in dulap, pe care nu le voi purta niciodata. ”

Ea, priveste cu detasare fiecare experienta traita alaturi de el, desi isi acorda sansa de a visa la altceva mai bun. Detaliile sunt picanteriile unei fete care se transforma in femeie, voit, accelerat, fara resentimente.
“Aniversarea mea se apropie. De catva timp, ma pregatesc pentru dezvirginare. Sunt hotarata. Astfel nu mai voi gandi la asta. Acum, nu imi mai probez rochiile in fata oglinzii, ci le scot. Am hotarat ca a venit timpul. Dar exersez in fata oglinzii. Imi scot icnet hainele. Apoi, pe de-a intregul goala, ma apropii de imaginea mea pana ce sfarcurile sanilor mei ating suprafata rece a oglinzii. Imi imaginez. Doar penetrarea imi ramane inaccesibila. Reiau secventa de mai multe ori la rand. ”

Citeste si tu jurnalul intim al unei adolescente de 14 ani, aflata in cautarea unor experiente pline de indrazneala.
“Anul acesta, fara un motiv anume, am hotarat sa pastrez lucrurile pentru mine. Am devenit secretoasa. “

Taguri: Anti-Lolita, Carti, dragoste-si-sex, Elitista, Emily-Tanimura, seductie,