Cartea lui Manuel

Julio Cortazar este autorul romanului Sotron, roman-cult al secolului XX, comparat cu Ulise al lui James Joyce.

Cartea lui Manuel este un roman ce se incadreaza perfect in tiparul postmodernismului literar. Avind ca pretext initiativa protagonistului de a aduna, impreuna cu prietenii sai, o serie de texte preluate din ziare si documente oficiale intr-un album dedicat generatiei viitoare (reprezentata de micul Manuel), cartea sintetizeaza controversele politice si miscarile sociale din timpul anilor ’70.

Dar romanul lui Cortazar ridica totodata o serie de intrebari referitoare la functiile limbajului, la dimensiunea subiectiva a interpretarii, la erotism ca mijloc de reevaluare a normelor sociale, precum si la rolul jocului – la nivel mental, mai ales, dar si in raport cu o realitate pe care o poate schimba in rau, la fel ca orice act serios, sau o poate ameliora prin puterile sale dintotdeauna asupra fantasticului si fabulosului.

„Cred ca inca din copilarie blestemul, dar si norocul meu a fost sa nu accept lucrurile asa cum erau date. Nu ma multumeam sa mi se spuna ca aceea este o masa sau ca «mama» inseamna «mama» si gata. Dimpotriva, obiectul masa sau cuvintul mama constituiau pentru mine inceputul unui itinerar misterios, pe care uneori reuseam sa-l strabat pina la capat, iar alteori ma sfarimam pe parcursul lui.” (Julio Cortazar)

„La Cortazar, realitatea era mitica: ea exista si in cealalta fata a lucrurilor, dincolo de simturi, invizibila doar fiindca n-am stiut sa intindem mina la timp pentru a atinge prezenta pe care aceasta existenta o presupune.” (Carlos Fuentes)

Taguri: Cartea lui Manuel, Julio Cortazar, postmodernism, roman,