Beatrice Rancea

Regizor, coregraf, dansator, membru al juriului la emisiunea „Dansez pentru tine”, Beatrice Rancea intruchipeaza imaginea femeii puternice si sensibile in acelasi timp, ce vibreaza de emotie la contactul cu scena si publicul, dar si in momentul in care vorbeste despre trairile din spatele scenei, despre iubire si renuntare, despre vise si amagire, despre dragoste si transformarile ei surprinzatoare, despre despartire si alegerea unui nou drum capabil sa-i dea o alta energie…

Pornind de la o copilarie baietoasa, in care preocuparile pentru propria infatisare lipseau cu desavarsire, ajunge o balerina consacrata ce-si etaleaza gratia si frumusetea pe renumite scene ale lumii, creandu-si o imagine unica, speciala, pe care Beatrice Rancea recunoaste ca o datoreaza in principal dansului si a rolurilor puternice ce i-au marcat personalitatea.

Dansul i-a dat o anumita tinuta, o anumita atitudine, un anumit mod de a vedea lucrurile, iar cea care i-a indreptat pasii catre aceasta lume a fost chiar mama sa, impotriva vointei familiei si in special a bunicii, care avea o anume mentalitate despre aceasta profesie, mentalitate care, din pacate, nu prea s-a schimbat nici in zilele noastre. Astfel isi dedica intreaga copilaria si adolescenta baletului, ferita de tentatiile alcoolului si ale tutunului, poate si datorita mamei sale, care, crescand-o singura, nu i-a impus niciodata nimic, oferindu-i intotdeauna libertatea de a alege. Secretul ar fi unul singur: lipsa unei interdictii se soldeaza cu lipsa tentatiei de a incerca acel lucru interzis, iar in cazul adolescentei Beatrice Rancea a functionat perfect. Vacantele si le petrecea in Constanta, la bunica sa, unde lucra si cu cei de la Opera. A lucrat apoi la Opera din Bucuresti, incepand chiar din clasa a VII-a sa primeasca roluri mai mici sau mai mari. In urma unui concurs, destul de greu, reuseste sa ajunga solista, dar continua sa faca si figuratie la Opera chiar daca in spectacole aparea ca prim -solista. I-a placut intotdeauna sa lucreze cu oameni pozitivi, constiinciosi, deschisi pentru lucrul in echipa, care sa creeze acea armonie benefica in sala de repetitie.

Astfel ajunge sa faca balet de la varsta de 4 ani pana la 30 de ani, cand din cauza unui accident la genunchi a trebuit sa-si schimbe profesia, pentru ca nu mai putea face dans de performanta si nici nu a acceptat compromisul de a sta la Opera doar pentru niste roluri de caracter sau mai putin dorite.

Urma sa faca rolul Julietei alaturi de un mare artist rus care luase titlul de artist emerit la Moscova, dar accidentul de la acel matineu, de pe scena Copelia, i-a „rapit” un rol senzational, iar visul unei premiere de exceptie i-a fost spulberat. O trapa neinchisa bine, i-a decis destinul intr-o lume minunata a baletului pe care a adorat-o si abordat-o intotdeauna cu dragoste si seriozitate.

Au fost momente de cosmar, a stat patru luni in gips, a mers cu caruciorul si in carje, suferind cinci operatii de refacerea articulatiei la genunchiul drept, intrucat toate ligamentele si tendoanele ii fusesera rupte. Faptul ca Andrei Serban i-a oferit oportunitatea de a antrena trupa pentru secventele de coregrafie la „Trilogia Antica”, i-a dat un tonus extraordinar, putand trece mai usor peste o perioada foarte grea, cand i se blocase o cariera de 16 ani incununata de o serie de debuturi in roluri importante in cadrul Operei, roluri pe care le iubea si le dorea foarte mult. Astfel intalnirea cu Andrei a fost una dintre cele mai importante din viata sa, atat pe plan uman cat si profesional.

In 1990 intra la Sectia de Coregrafie a Academiei de Teatru si Film si dupa un an trece la Regie-Teatru, dar niciodata nu a avut de gand sa faca teatru, ci a vrut sa invete regie pentru a putea lucra balet sau opera, deoarece dansul i-a ramas in sange, de fapt a fost prima mare dragoste.

Reprofilarea catre profesia de regizor a fost complicata dar nu lipsita de succes. In anul II, prima sa piesa „Cehov” a fost premiata si preluata de televiziune, castigand titluri importante la diverse festivaluri in tara. Tot in anul II, realizeaza „Jocul de-a macelul”, spectacol preluat de Teatrul Bulandra, unde s-a jucat doi ani. In anul III, ca examen pentru primul semestru, si-a facut debutul pe o scena din Brasov cu actori profesionisti, montand „Nevestele”, iar in semestrul doi a montat la Teatrul National, la Sala Mare, „Romeo si Julieta”.

Beatrice Rancea spune ca este important sa constientizezi in ce punct al vietii te afli si sa fii in stare sa o iei de la capat. Nu este usor, dar crede ca merita incercat, iar intr-un astfel de moment al vietii conteaza foarte mult propria parere vis-a-vis de persoana ta si in ce masura accepti compromisuri pentru diverse motivatii. Este constienta ca oameni sunt oameni, cu defecte si calitati, carora nu le poti pretinde lucruri pe care nu vor fi in stare sa ti le ofere, pentru ca in final dezamagirea ar fi mult prea mare.

Emisiunea „Dansez pentru tine” este pentru Beatrice Rancea o provocare extraordinara, o lectie de viata si de curaj oferita de catre concurenti, alaturi de care se afla tot timpul cu sufletul. Ii este foarte greu sa le sanctioneze micile erori din cadrul prestatiilor, deoarece apreciaza enorm munca lor si constientizeaza faptul ca nu sunt obisnuiti cu camerele de filmat si cu scena, motiv pentru care este mai indulgenta decat colegii sai. Incearca sa nu fie inflentata in notare de cazurile lor, acesta fiind si motivul pentru care uneori nu urmareste filmuletele, mai mult decat impresionante.

In aceasta vara a revenit pe scena alaturandu-se ansamblului de balet al Operei Nationale Romane din Iasi, interpretand personajul principal in spectacolul de teatru-dans „Bal” in coregrafia lui Yvette Bozsik, o artista extraordinara, de la Budapesta, care i-a readus acea emotie divina si senzatie de implinire pe care numai un interpret le poate avea pe scena.

Niciodata nu a fost implinita ca regizor, cum a fost ca interpret intrucat crede ca reusita depinde de foarte multi oameni si sunt prea multi factori ca sa spui ca, intr-adevar, ai avut o seara perfecta ca regizor. Recunoaste ca nu este un regizor comod, ca este prezenta la fiecare spectacol, alaturi de echipa, inainte dar si dupa iesirea din scena, dar munca, speranta si dorinta de a iesi totul perfect o tin in forma.

Nu are regrete, considera ca tot ce i s-a intamplat sunt niste experiente pe care trebuia sa le traiasca, incercand intotdeauna sa dea crezare expresiei „tot raul spre bine”, lucru ce a montat-o, dandu-i puterea sa treaca mai departe, insufletita de optimism si de dorinta de a se bucura din plin de tot ceea ce ii ofera viata.

Taguri: Beatrice-Rancea, Coregrafie, Dansez-pentru-tine, muzica, Teatru,