Prinde-ma din zbor!

Ai simtit vreodata cum de la o clipa la alta simti ca totul fie se prabuseste in jurul tau, fie incepe sa prinda aripi? Sa treci de la o stare in alta, sa dai din ras in plans e atat de usor atunci cand esti o persoana flexibila si vezi de fiecare data si partea plina a paharului.

Trecand peste tot ce ai invatat la scoala, peste tot ceea ce parintii ti-au insuflat, rudele sau prietenii, ramai tu- cu gandurile tale, asa cum tu iti imaginezi lumea. Te-ai uitat vreodata intr-un punct fix si ai simtit ca universul sta in loc pentru cateva clipe? Ai simtit vreodata ca ar fi trebuit sa fii in alt loc? Ai crezut vreodata ca ai fi putut spune mai mult, dar nu ai facut-o din comoditate sau teama? Te-ai aruncat vreodata in gol, fara sa stii sa zbori?

Toti facem asta, unii mai devreme, altii mai tarziu. Suisuri si coborasuri sunt la fiecare secunda din bataile inimii tale. Daca ai putea cuprinde existenta umana, intr-o singura carte, atunci cu siguranta ne-ar disparea gandurile, faptele si ar ramane doar baza teoretica a ceea ce insemnam noi.

Te gandesti vreodata ca poti face mai mult, dar nimeni nu te asculta cand trebuie? Poate e normal sa ti se intample asta, daca vocea ta  mai are nevoie de putin curaj! Curajul nu il obtii prin asteptare ci mai degraba prin razvratire, prin ambitie si mai ales perseverenta! Ca sa fii acum bucuros, dupa ce mai devreme ai simtit ca nu mai scapi de tristete, trebuie sa fii de tipul omului care pleaca la drum cu gandul ca gradina Domnului e mare sau cu gandul ca orice se poate intampla si esti pregatit sa intampini acest neant.

Ai putea sa zbori pana la luna si inapoi daca vezi in viata nu doar partile rele ci mai ales cele bune. Partea in care te duceai prima data la scoala, cand te jucai cu papusile in fata blocului, cand ai luat prima nota mica, cand ai cantat la serbarea de la scoala, cand te-ai indragostit prima data, cand te-ai simtit tradata, cand ti-ai dat seama ca prietenii sunt putini dar buni, cand ai fost acceptat la facultate, cand ai terminat-o dupa zeci de examinari, lucrari ratate, cand primesti primul job dar salariul e cam mic, cand intalnesti dragostea vietii tale, cand iti faci planuri de nunta, cand ai un copil si lista poate continua. Daca ar fi sa vezi totul asa, ti-ai da seama ca micile tragedii existentiale isi au un rol foarte bine stabilit si stimulant pe deasupra: te ajuta sa nu te plictisesti, te ajuta sa iti doresti mai mult, te ajuta sa visezi mai mult.

Ca un copil care pana ajunge in bratele mamei, se impiedica, cade, se ridica si ajunge zambind la destinatie. Ca un student care porneste nesigur la drum, trece de examene, se mai supara la o restanta, dar intr-un final arunca toca in aer si se simte implinit. Ca o viitoare mama, care se lupta cu greturi, stari de ameteala, pofte, disproportionarea corpului, dar intr-un final ajunge sa isi tina in brate propriul copil.

Bucuriile sunt in noi si cred cu tarie ca cel mai mic detaliu participa la formarea noastra. Oriunde, oricine, oricum…
Sa ma prinzi din zbor daca ma arunc prea tare, dar sa ma lasi sa vad ca lumea e mare!

Taguri: Prieteni, vis, zbor,