Scrie! Scrie-ti! Scrie-te!

Titlul articolului nu este o incercare de a verifica reflexivitatea verbului “a scrie” ci mai degraba un indemn la scris. Stiu ca multa lume va invoca scuza lipsei de talent, lipsei de timp, lipsei de orice pentru a evita acest proces. Extrem de complex dupa parerea mea, dar in acelasi timp metoda perfecta de a te cunoaste pe tine.

Ce am descoperit treptat a fost ca scrisul nu e doar o metoda de a-ti exprima gandurile ci mai ales sa la afli si sa le stimulezi. Scriu ca sa descopar ce gandesc. Poate parea ciudat, dar asa este. Daca iti vine sa crezi sau nu, nu stiu ce gandesc despre un anumit subiect doar daca stau si imi canalizez gandurile spre acel subiect in particular. Gandurile mele sunt acolo dar amestecate sau chiar sufocate de mii de alte ganduri, de senzatii de moment, de amintiri. Mai observasem fenomenul asta – ca descopar ce gandesc si ce stiu doar pusa in situatia scrierii sau verbalizarii dar ajungand sa o faci in mod repetat ajungi sa fii si mai constienta de acest fenomen – externalizarea gandurilor.

De multe ori poti sa ai impresia ca daca o zici in scris si nu o zici cu voce tare, e inca doar o voce din capul meu. Te uiti pe ce ai scris si ti se pare ca este ceva care nu iti apartine. Dar, adevarul este ca nu vrei sa accepti ca de fapt aceasta este situatia, si punand-o in scris esti nevoita sa fii obiectiva. Mi s-a intamplat sa scriu si sa ajung la un “aha!” moment, in care sa-mi dau seama asta cred, asta stiu, asta vreau, asta e situatia.

Scrisul este o metoda de eliberare, de cunoastere, de confesiune chiar. In momentele tale cele mai importante, fa-ti un pic de timp pentru a-ti asterne gandurile. Vei privi situatia cu mult mai multa obiectivitate si vei putea sa iei o decizie mult mai buna, avand ca principal sfatuitor persoana care te cunoaste cel mai bine. TU!

Taguri: cunoastere-de-sine, scrisul, sfaturi,