Te-ai gandit vreodata la somnul copilului tau? Imi amintesc ca in copilarie visam de cele mai multe ori urat. Notiunea de cosmar s-a concretizat cu timpul cand am descooperit mai multe temeri in jurul meu.
Copii viseaza ca orice adult. Cercetatorii spun ca nu pot fi furnizate informatii exacte in ceea ce priveste visarea la un copil, dar pot aprecia ca acestia viseaza pe masura ce descopera mai multe in jurul lor.
Astfel, de la varsta de 2-3 ani copii incep sa dezvolte sentimente de ura sau invidie, teama sau frica. Acestea isi gasesc salas mai bine pe timpul noptii cand cel mic aduna informatiile de peste zi si le analizeaza in timpul somnului. Daca la inceput, probabil visele lui se rezuma la culori, forme vagi, personaje din desene animate, cu trecerea timpului va incepe sa viseze animale care il sperie, oameni neprietenosi, situatii infricosatoare.
Cel mai important este sa nu devii dependenta de grija lui. Incearca sa il obisnuiesti sa doarma singur, chiar si atunci cand are cosmaruri. Teama se instaleaza mult mai repede si trece mult mai greu, daca el gaseste alinare in patul tau de fiecare data. Trebuie sa ii explici de la o varsta frageda ca ce viseaza nu are nicio legatura cu realitatea si ca nu trebuie sa se sperie de niciun gand. Dimpotriva, nimeni nu ii poate face rau in somn, mai ales ca este protejat de ngerul pazitor.
Invata-l de mic sa isi indrepte atentia spre latura frumoasa a vietii. Copilaria este pentru admirat curcubeul, pentru desenat, pentru cantat, pentru jucat si nicidecum pentru alte aspecte negative!
Si incearca pe cat posibil sa nu il sperii cu povesti infioratoare pentru el sau cu amenintari care ii pot prejudicia starea emotionala.
Ii poti lasa veioza aprinsa cand doarme! In plus, coloreaza-i camera cu nuante vii, care sa il ajute sa viseze frumos!




| A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z |
Criosauna- rasfat, relaxare, reintinerire Pentru ca nu mai e mult pana cand intreaga Romanie va fugi de caldura, asa cum facem de cativa ani incoace, iata o metoda pentru...Citeste tot »