Blood-The last Vampire

Nu sunt adepta filmelor de actiune cu vampiri, dar intamplator am dat peste “Blood-The last vampire” si m-am hotarat sa il urmaresc. Nu sunt cea mai buna companie atunci cand este urmarit un film de groaza si tocmai din cauza asta m-am bucurat cand am vazut ca aceasta ecranizare nu m-a facut sa imi acopar ochii cu mainile.

Actiunea este simpla si o vizeaza pe Onigen, intruchiparea mintii diavolesti, mama vampirilor sau mai bine zis cea care are ultimul cuvant de spus atunci cand au loc varsarile de sange. Saya, personajul feminin principal, desi nu este foarte atletica pentru o vanatoare de vampiri, mi-a atras atentia prin frumusetea ei care ascunde foarte bine, trauma care ii chinuie sufletul de secole intregi.

Pe la mijlocul filmului, am anticipat finalul, care demonstreaza ca maleficul nu poate fi inradacinat in oricine, chiar daca unele trasaturi se transmit din parinte in copil. Dorinta de razbunare dar si legatura de prietenie pe care o are cu o muritoare, o plaseaza in randul persoanelor umane, care dupa cum stim toti,  mai ascund cateodata si o aura negativa. Puterile supraomenesti se dezlantuiesc in masura in care Saya se apropie tot mai mult de Onigen, prin uciderea a unui numar tot mai mare de vampiri.

Saya isi va duce la bun sfarsit scopul, chiar daca asta inseamna sa se confrunte si sa isi ucida propria mama. Un film cu multe efecte speciale, tehnici de samurai, tema vanatorii vampirilor si cliseul privind lupta continua dintre bine si rau, care se manifesta subtil in lume in timp ce noi avem alte ocupatii.

Taguri: 2010, bine-si-rau, Blood-The-last-vampire, ecranizare, samurai, vampir,