Salina de la Ocnele Mari

Cel mai mult imi place sa povestesc despre experientele mele atunci cand amintirile sunt inca proaspete. Ieri am fost in vizita la Salina de la Ocnele Mari, aflata la 6 kilometri de Ramnicu Valcea. Cand am plecat de acasa, mi-am imaginat ca o sa gasesc o galerie foarte mare, unde voi putea admira in liniste peretii in degrade, sarea dupa margini, vreun front perforat sau orice altceva care se putea incadra intr-o vizita obisnuita.

Ei bine, am avut parte de o supriza pe masura. Dupa ce am platit pretul biletului de 10 lei, am urcat intr-un autocar, ce ne-a dus pe o distanta de 5 kilometri in interiorul galeriilor, in inima dealului. La intrare totul parea sa se potriveasca cu ceea ce imi imaginam: erau amplasati saci, pungi cu sare in toate formele ei de la 4 centre de exploatare printre care Targu Ocna, Ramnicu Valcea, Prahova si Cacica. Mergand agale pe culoarul luminat in care melodii oltenesti rasunau in surzita, eram deja prinsa de ceea ce incepeam sa vad mai departe. Pe de o parte si de alta erau masute din lemn, ca o buturuga mare si alaturi de aceasta cate 3-4 scaunele. Langa unele mai era si cate un cuier improvizat, ceea ce mi s-a parut genial. Prima  incapere care m-a surprins cu adevarat a fost Sala de Cinema, unde erau amplasate scaune pe mai multe randuri iar in fata acestora o plasma unde rula Ice Age 3.

Mai departe am dat de Sala de Halloween unde am dat peste o stafie, dovleci “deghizati si luminati” si o fata cred ca din sac sau paie imbracata dupa ultimile tendinte. Bineinteles ca am facut poze langa ea ca sa imi amintesc ce se mai poarta sezonul asta.

In continuare, am fost la Biserica de acolo care era de o frumusete nemaipomenita. Pe acelasi culoar, m-am oprit la fantana arteziana improvizata si langa ea alta normala, in care am aruncat un ban pentru noroc. Rand pe rand, am gasit un loc amenajat pentru popice, piscina pentru copii si loc de joaca. In apropiere, am dat peste ceea ce numai o mana de artist ar fi putut face asta si anume un loc specific Olteniei, cu muraturi la borcan, slana, praz cu rochita roz si praz cu frac, rata facuta dintr-o varza si un castravete, fata de om facuta dintr-o varza si ardei, peste, oala de ciorba, legume si altele asemenea la fel de originale.

Vizitatorii stateau asezati  in grupulete in jurul unor mese la o cana de vin fiert. Printre imaginile care mi-au mai atras atentia se numara si o coliba cu scaune si canapele in miniatura, piticii care se ocupau de extractia sarii si de vagonet, Sala de biliard, Sala de tenis. Tot in categoria sportului intra si terenul de fotbal, dar si terenul de baschet.  In apropierea acestora, am dat peste un poligon cu semne de circulatie, unde o fetita intr-o masinuta incerca de mica sa invete cum e cu sofatul.

Intr-un final, m-am dat in leagane pana cand am ametit si am asteptat deloc nerabdatoare autocarul ca sa ies la lumina. Felicitarile mele pentru cei care s-au ocupat de amenajarea Salinei de la Ocnele Mari.
Una dintre impresiile lasate de un vizitator pe caietul in cauza, suna cam asa: “Bravo. Acum am vazut ca se poate si in “Romanica”.
Ei bine, daca si cel mai neinflacarat roman a fost placut surprins de ceea ce a vazut, eu zic ca merita sa ajungeti pe acolo intr-una din zile.

 

 

 

Sursa foto: www.salinaocnelemari.ro

Taguri: jurnal-de-calatorie, Ramnicu-Valcea, salina, Salina-Ocnele-Mari, sare, semne-de-circulatie,