De ce si cum uitam

Uitarea este un fenomen natural, normal si, mai ales, relativ necesar. Aceasta intervine ca o supapa care lasa sa se evapore ceea ce nu mai corespunde noilor imprejurari si solicitari in care te afli. Este un fenomen natural de protectie a psihicului, pentru a nu supraincarca memoria si a face loc altor elemente de actualitate, care fac parte din sfera interesului.

In raport cu memorarea, uitarea este un fenomen negativ. In schimb, in functie de necesitatile practice, de solicitarile cotidiene, este un fenomen pozitiv, si aceasta deoarece uitarea treptata, graduala a anumitor informatii contribuie la echilibrarea sistemului de adaptare al individului, acordand acestuia un caracter suplu, dinamic, posibil de a se automisca fara a fi stanjenit de ceea ce ar fi prea mult si, mai ales, de prisos.

Potrivit curbei clasice, uitarea este destul de mare, masiva chiar, imediat dupa invatare si, apoi, din ce in ce mai lenta, aproape stagnanta. Mai intervin, de asemenea, si o serie de factori, cum ar fi: volumul materialului, lungimea, semnificatia lui, particularitatile de varsta si individuale ale persoanei, care fac insa ca aceasta curba sa ia forme diverse.

Uitarea are ritmuri diferite, fie in functie de particularitatile materialului, fie in functie de trasaturile individuale. Materialele fara sens se uita mai repede decat cele cu sens. Copiii uita, de regula, evenimente recent intamplate, dar le pot evoca bine dupa cateva zile sau saptamani. Batranii uita evenimente recente, dar le pot evoca pe cele indepartate.

Pentru a combate uitarea, in primul rand, este bine sa cunosti cauzele ei, si anume: invatare nerationala, stari de oboseala, surmenaj, imbolnaviri. In al doilea rand, trebuie sa tii cont de faptul ca nu este necesar sa combati orice fel de uitare, ci doar pe aceea care iti impiedica adaptarea corespunzatoare la solicitarile mediului.

Iata cateva recomandari de specialitate in acest sens:

1. Repeta cat mai mult, nu doar in vederea invatarii sau a unei anumite date scadente, ci si dupa consumarea acestora, din timp in timp.

2. Evita instalarea inhibitiei de protectie, inainte sau dupa alte memorari, prin distantarea in timp a materialelor de invatat, alternanta lor in sine, ca si tematica, dar si din punct de vedere al volumului.

3. Este bine ca perioadele de invatare sa alterneze cu perioadele de odihna, deoarece odihna care urmeaza dupa invatare poate ameliora rezultatele acesteia.

4. Evita pe cat posibil supra-invatarea (mai ales cea dusa la extrem), deoarece aceasta se asociaza cu uitarea rapida a materialului.

5. Nu invata intr-un ritm prea rapid, deoarece ceea ce este repede invatat, este tot atat de repede uitat. Mult mai recomandata este invatarea intr-un ritm mai lent, in acest caz si persistenta celor invatate fiind mai mare.

6. Leaga cele asimilate de anumite trebuinte ale tale; acorda-le o anumita semnificatie.

7. Fereste-te sa desfasori in acelasi timp doua sau mai multe activitati, deoarece in felul acesta vei evita si contaminarea acestora cu uitarea negativa.

8. Lasa materialul invatat sa se sedimenteze, pentru a fi mult mai eficienta in redare. Te inseli daca ai impresia ca vei putea raspunde la intrebari legate de ceea ce ai invatat imediat inainte.

9. Repetarea unui material trebuie sa se faca atunci cand uitarea nu a inceput inca si nu dupa ce a fost uitat deja.

10. Este bine ca materialele dificile sa fie reimprospatate, readuse in memorie inainte de a adormi, macar punctele esentiale, deoarece somnul ofera conditii favorabile pentru fixarea rezultatelor memorarii.

Pentru ca tot suntem la capitolul uitare, nu uita ca esti propriul manager al memoriei tale si, in acelasi timp, esti si gestionarul acesteia. Foloseste-te in procesul invatarii de recomandarile de mai sus, plus unele specifice tie, si totul va fi bine.

Taguri: a uita, lipsa de memorie, memorie, procesul de invatare, uitare,