Oaza mea de liniste

Trebuie sa va dezvalui un secret… eu nu sunt din Bucuresti. Vin din Onesti, un oras micut, dar plin de oameni cumsecade si draguti. De cate ori ma duc acasa, relaxare e totala si redevin o persoana mai calda. Dar cel mai mult ma relaxeaza, atunci cand ajung acasa, reintalnirea cu motanul meu drag si frumos, Thomita.

Numai gandul la el deja ma face sa fiu mai vesela si mai plina de energie. E un motan jucaus si desi are 11 ani, e plin de viata si te molipseste cu voiosia lui. Cred ca o metoda mai buna de relaxare nu poate exista. Te uiti la el si iti dai seama ca nu are alte probleme decat unde sa se mai ascunda sa nu il gasim noi sa il chinuim, cum sa scape mai repede de mine sa nu il mai smotocesc sau cum sa stea mai mult alaturi de mama mea, febletea lui din toata casa.

Desi se vrea un motan aristocrat cu figurile de rigoare, uneori mai e si strengar si ne aduce aminte ca totusi e un simplu animal. Chiar daca noua ni se pare ca de multe ori incearca sa ne manipuleze, el de fapt nu are mintea necesara sa conceapa un asemenea plan si tot ce isi doreste e sa ii fie bine. Cred ca sa vezi asemenea dovezi de afectiune si o dragoste mult mai putin conditionata decat intre semenii nostri, nu poate decat sa te binedispuna. Numai cand il vezi cum sta el asa tolanit la soare si doarme fara griji, te gandesti ca nu mai stii sa apeciezi lucrurile simple si parca incepi sa vezi viata dintr-o alta perspectiva: mult mai roz, mai calma.

Ma gandesc serios sa imi iau un animal de companie si aici in Bucuresti, care sa ma astepte seara acasa cand vin obosita de la birou si sa ma umple de fericire. Cred ca niciun alt remediu de relaxare nu e la fel de puternic ca un animal de companie, care ar sta linistit in bratele tale, ti-ar asculta off-urile si ar fi bucuros sa te vada de fiecare data.  

Voi cum va relaxati?

Taguri: animal-companie, motan, pisica, Relaxare,