Pana si in constitutia Statelor Unite se prevede ca oamenii au dreptul la fericire („the pursuit of happiness”). Astfel, fericirea a ajuns o obsesie generala, ajungandu-se la dependenta de fericire si la obsesia beneficiilor „gandirii pozitive”. Asa ca, tot ceea ce facem este indreptat spre a fi fericiti. Dar, tot acest efort de a fi fericiti nu este o presiune prea mare? Care pana la urma nu ne mai face fericiti?
In „Impotriva fericirii“, savantul american Eric G. Wilson arata ca melancolia este un ingredient necesar al oricarei culturi vii. Ea este muza literaturii, a picturii si a muzicii, este forta pe care se sprijina ideile originale si trairile autentice. Vom alege un creier amortit cu Prozac sau un izvor al creativitatii care se hraneste din melancolie? E timpul sa ne eliberam de lanturile „gandirii pozitive” si sa acceptam tristetea noastra profund umana. In plus, melancolia este cea care da valoare vietii noastre – singurele experiente din care crestem cu adevarat sunt cele care ne intristeaza. In plus, Wilson spune ca „cea mai mare tragedie este sa traiesti o viata fara tragedii”.
„Un eseu zvelt si dinamic, ce va starni cu siguranta controverse intr-o lume dominata de industria fericirii. Suntem obsedati de fericire, sustine Wilson, iar prescrierea generalizata de antidepresive este prima proba in acest proces. […] Fara a «romanta depresia clinica», profesorul american arata cum melancolia este parte din orice cultura inovatoare, […] iar meditatiile sale asupra marilor artisti, de la Melville la John Lennon, sunt tulburatoare.“ (Publishers Weekly)
„Pledoaria lui Wilson pentru acceptarea laturii mai putin luminoase a vietii reprezinta un raspuns vital la mania contemporana a fericirii. (COLIN MCGINN, The Wall Street Journal)
Cartea a aparut la editura Nemira si costa 18.9 RON.