O sa imi impartasesc parerile la cald cu privire la acest film. Abia ce am ajuns acasa si inca mai simt entuziasmul lasat de acest film care m-a zguduit si la propriu si la figurat. Mi-am inchipuit de la inceput dupa trailer ca va fi un film apocaliptic, dar unele secvente au fost cu adevarat cutremuratoare.
Finalul insa a lasat de dorit ca de obicei, fiind tipic american. Chiar imi doream sa aplaud din toata inima acest film si cu zece minute inainte de sfarsit deja imi faceam ganduri cu prietenii mei sa fac asta. Intr-un final gandurile au fost uitate cand spiritul civic si dragostea dintre cei care inainte se calcau in picioare si luptau fara scrupule pentru supravietuire acum erau cuprinsi de cea mai mare dragoste frateasca.
2012 este un film pe care merita sa il vizionezi din mai multe motive. Pe langa tema zguduitoare a Sfarsitului Lumii care a chemat lumea in cinematografe de abia am facut rost de bilete, filmul a avut si cateva tente reusite de umor si chiar ironic.
Teoria dislocarii scoartei terestre devine realitate pentru intreaga lume pe 21 decembrie 2012. Semnele acestui eveniment apocaliptic incep cu cativa ani in urma, catastrofa fiind anticipata si de prezicerile poporului mayas. Ca de obicei, lucuruile sfinte sunt trecute sub tacere, cand sunt la mijloc interese nationale. Pe premisa ca trebuie salvat ce e mai bun din lumea asta si ca banul cumpara postul, doar oameni care scot milioane de euro din buzunar pot primi cartea verde, ce le va asigura intaietatea in viata de dupa colaps.
In timp ce unii oameni aleg sa se roage pentru sufletele lor si isi dovedesc devotamentul fata de toleranta, prietenie, solidaritate ca si cel din urma Presedinte SUA, altii devin monopolizati de putere si aleg sa fuga prin orice mijloace de pericolul iminent.
In timp ce unii mor resemnati, altii continua lupta de supravietuire, fiind adevarate modele pentru cei din urma. In timp ce unii au avioane particulare, altii au doar visuri sfaramate ca Statuia Libertatii sau ca si Catedrala de la Vatican.
In timp ce unii mor in cenusa si raman cu trupurile scaldate in cele mai covarsitoare tsunami, altii desconsidera umanitatea pana la cele mai egoiste forme.
Ca in orice film, trebuia sa gasim si o parte in care iubirea renaste intr-o familie, care parea pana la momentul cu pricina ca este dezbinata. Sa vezi moartea cu ochii devine laitmotivul existentei fiecaruia. Intr-un final, lucrurile bune nu se pierd niciodata. Raman cei care au ceva de oferit mai departe.
In continuare, precum spuneam filmul a avut si cateva faze comice. Cea care mi-a placut cel mai mult este atunci cand un magnat rus, se urca intr-un Bentley cu ceilalti camarazi de suferinta si unul dintre ei incearca sa porneasca masina. Bineinteles, ca asta nu se intampla la cheie ci printr-o liniste profunda si doua cuvinte magice: Motor porneste!
Ei bine, cam asta este lumea in care traim. Suntem atat de mici, dar uneori atat de mari. Astazi avem Polul Sud la locul sau, maine vom avea in acelasi loc Polul Nord, acum punem piciorul pe pamant, maine vom fi inghititi de mare.
Chiar trebuie sa vezi filmul!