Rabdare – de cate ori nu am primit sau am dat acest sfat? „Ai rabdare, toate trec” Dar cu ce pret trec toate? Si de ce trebuie sa treaca? Poate ca cineva nu isi doreste ca ceva sa treaca si chiar daca sufera, isi asuma suferinta pentru un eveniment viitor care va face ca toata suferinta sa nu fi fost in van.
Relativitatea timpului este ceva dovedit. O zi poate dura o luna sau un minut depinzand de starea in care ne aflam. De obicei cand trebuie sa asteptam ceva pe care ni-l dorim extrem de mult, timpul se intinde si se transforma in mici firicele de nisip care cad cu pretul unui oftat. Si cand se mai intampla cate ceva care se pare ca prelungeste sau chiar anuleaza evenimentul pe care il asteptam cu atata ardoare, oftatul se transforma intr-o lacrima. Dar totusi, existenta unui astfel de moment te face sa crezi ca asteptarea este doar o etapa pregatitoare pentru ceva extrem de frumos. Dar cand nu esti convins ca acel moment frumos va veni, mai merita sa astepti? Mai merita sa suferi? Nu stiu. Depinde de fiecare dintre noi. Unii renunta, stiind probabil ca vor ramane cu un mic regret toata viata dar realizand in acelasi timp ca asteptarea nu merita. Unii isi inchid toate sentimentele intr-o cutiuta si arunca cheia – spera sa se trezeasca in momentul M, dar pana atunci prefera sa nu isi faca nicio grija.
Si mai sunt cei care isi fac griji, care sufera, care asteapta. Acestia sunt de obicei visatorii, cei care isi imagineaza ca poate exista un moment perfect, ca fericirea poate fi atinsa. Pentru ei, un astfel de ideal este ceea ce ii face sa sufere dar este si ceea ce ii tine in viata. Unii i-ar crede slabi, dar nu sunt – sunt mai puternici decat ar crede toata lumea. Ganditi-va ca viata lor este compusa din aceste curse catre perfectiune, si cum perfectiunea este extrem de greu de atins, majoritatea liniilor de sosire au fost insotite nu de sampania castigatorilor ci de gustul amar al dezamagirii. Si trebuie sa traiasca cu acele dezamagiri de fiecare data, dezamagiri ce le sfarama inima in mii de bucati. Dar ei de fiecare data se ridica, isi pun inima la loc, incercand sa mascheze faptul ca de fiecare data le mai lipseste cate o bucata. Si continua sa zambeasca, continua sa traiasca si continua sa spere. Pana la un moment, cand inima lor o sa sfarame si nu o sa mai poata fi pusa la loc.