Stiti senzatia aia de oboseala cand te simti amortit si nu mai esti in stare de nimic? Nici sa gandesti clar, nici sa faci nimic dar nici sa te odihnesti. Tot ce poti sa faci este sa stai intins pe spate si sa nu faci nimic. Si iti zici, pentru prima data pot sa recunosc. Am obosit.
Sunt momente in care stai si te gandesti ca poate viata nu a fost intotdeauna corecta cu tine. Majoritatea lucrurilor pe care le ai, ai muncit mult pentru ele. De fiecare data cand reusesti sa faci ceva, mereu inseamna ca renunti la altceva. Este adevarat, este uman si poate chiar sanatos sa simti mereu ca iti lipseste ceva, dar asta nu inseamna ca trebuie sa te opresti din lupta si sa zici ca nu are sens sa te chinuiesti, ca nu mai vrei sa stii nimic, ca nu te mai intereseaza. Nu ai ce face decat sa te adaptezi. Si cateodata o sa vina momente de genul: “da, a meritat”. Repet, poate ca nu sunt momente in care te simti implinit sau fericit (un termen mai la moda) dar sunt momente in care zici ca merita sa mergi inainte si sa zambesti. De obosit, obosesti cand urci si 3 trepte dar asta nu inseamna ca te duci fuga sa iei liftul. Mai ales, ca pentru multi, liftul nu exista.
Dar totusi se intampla. Obosesti si ai momente in care nu mai vrei sa stii nimic, sa faci nimic, sa simti nimic. Vrei sa stai si timpul sa se opreasca in jurul tau. Sa ai un moment singur, de tu cu tine in care sa stati de vorba si sa va cunoasteti. Si vei vedea ca acel alter ego se va uita la tine si iti va zice ca nu ai alta solutie, ca ai facut bine ce ai facut, ai ales bine ce ai ales si ca intr-o zi totul o sa se aseze. Pana atunci, trebuie sa continui. Si in plus, este bine ca obosesti. Asa macar simti ca traiesti. 🙂