Revistele mondene au fascinat dintotdeauna. Astazi ele sunt cele mai vandute publicatii din lume. Pline de picanterii si de fotografii compromitatoare, ele ofera fragmente din viata intima a vedetelor. Curiozitatea omului de rand vis-a-vis de stilul de viata al celebritatilor a determinat aparitia revistelor mondene. Dar oare cand a inceput sa se manifeste o astfel de curiozitate?
In Romania, ‘mondenitatea’ nu este o notiune relativ noua, ci din contra, a intrat in atentia publicului cititor inca din secolul XIX. Cel care a ridicat mondenitatea la rang de fenomen pe plaiurile mioritice, a fost Misu Vacarescu, cunoscut si sub pseudonimul Claymoor. Despre acesta se spune ca ar fi fost homosexual, dar un pederast sofisticat si cultivat, care era mereu in pas cu moda. Era adesea asemanat cu scriitorul englez Oscar Wilde, un dandy de Romania, dar un spirit occidental. (sursa foto)
Proaspat intors de la Paris unde si-a desavarsit studiile, Claymoor a dorit sa-si puna amprenta asupra vietii publice din Romania a acelei perioade. A creat o rubrica mondena din cadrul ziarului L’independance Roumaine, careia i-a dedicat 24 de ani din viata.
In cadrul acestei rubrici erau trecute in revista toate evenimentele saptamanii: dineuri, receptii, spectacole de teatru, five o’clock, plimbari la sosea si tot felul de barfe si anecdote din viata personalitatilor acelor vremuri. Aceasta rubrica era un fel de revista de paparazzi, va imaginati? Ba mai mult se zvonea ca multe domnisoare sau chiar doamne ar fi dat orice ca numele lor sa apara macar odata pe pagina lui Claymoor, astfel devenind cunoscute in societate. Va suna cunoscut scenariul? Oare nu asta fac astazi, unele ziare prin rubrica ” Fata de la pagina 3″? Asa apar peste noapte, precum ciupercile dupa ploaie, asa numitele vedete de carton, care ne invadeaza viata prin prezenta lor de prost gust. Bine, comparatia se cam opreste aici, deoarece rubrica lui Misu Claymoor era una de foarte buna calitate. Nu trebuie uitat ca Bucurestiul secolului XIX era un spatiu cultural par excellence, aflat sub influenta directa a unor orase capitala precum Viena si Paris. Deci toate ‘lucrurile bune’ treceau si pe la Bucuresti.
Activitatea publicistica constanta a lui Misu Vacarescu Claymoor s-a transformat mai tarziu intr-un volum intitulat ‘La vie a Bucarest’ 1883, o marturie incontenstabila a Bucurestiului de alta data.