Nascut in 1932 la Reading, Pennsylvania, debuteaza in 1958 cu un volum de versuri, pentru ca, un an mai tarziu, sa publice primul sau roman, The Poorhouse Fair. In anul 1960, apare prima parte din seria care ii aduce faima literara, respective romanul “Rabbit, Run”. Are o cariera prodigioasa, nerenuntand sa scrie si sa publice nici in ultimii ani, cand a indurat o boala grea, iar talentul si opera i-au adus, pe langa cele doua premii enuntate mai sus, multe altele, cu precadere pe taram american, si asta chiar daca a fost hulit de unii dintre contemporanii sai pentru reliefarea prea transparenta a realitatilor de pe Noul Continent: National Book Award pentru The Centaur, PEN/Faulkner Award for Fiction, American Book Award, National Book Critics Circle Award. Interesant este faptul, incredibil in zilele noastre, ca si-a propus inca de la inceputul carierei literare sa traiasca din scris, in ritmul de o carte pe an (de altfel, a publicat peste 50 de carti in cincizeci de ani de cariera).
Opera sa romanesca este concentrata in mijlocul unei Americi obisnuite, dovada ca orice eveniment cotidian al fiecarui om poate deveni subiect de povestit. Locul unde este petrec majoritatea romanelor sale este langa niste oameni din clasa de mijloc a societatii, care traiau si traiesc evenimente obisnuite, totusi cu atat mai interesante pentru ca poate fi regasite in viata fiecarui cititor. In familiile protestante din America, religia este zguduita din temelii de tentatia modernitatii, iar valorile traditionale incep sa dispara sub apasarea sexualitatii excesive, adulterului, filmelor, masinilor sau a muzicii rock.
In aceeasi tematica se afla si romanul «Month of Sundays», despre care vom vorbi in continuare. Este o carte despre adulterul savarsit de un preot dintr-un orasel american si consecintele sale asupra propriei persoane, dar si asupra colectivitatii din care face parte si pe care a tradat-o. Reverendul Marshfield este constrans de capii Bisericii sa plece intr-un exil fortat, intr-un fel de azil de revenire la calea cea buna, timp in care i se cere sa scrie jurnal zilnic despre trairile sale, gandurile sale, precum si despre marturisirile faptelor pacatoase pe care le-a savarsit.
In cele 31 de zile pe care le petrece in azil, scrie 31 de povestioare despre viata sa trecuta, despre religie si aplicatiile sale in viata de zi cu zi, dar si ceea ce ar dori sa ii rezerve viitorul, desi sansele de a se reabilita sunt destul de mici. Insa, peste toate, tema centrala este aceea a adulterului, a consecintelor sale, precum si sentimentele reverendului asupra faptelor «vinovate» pe care le-a realizat, dar si asupra femeilor (caci nu este doar una!) pe care le-a sedus. Aceste 31 de povestioare insa ii sunt impuse de regulile stricte ale azilului pentru marturisirea pacatelor si indreptarea lor, dar constiinta lui Marshfield nu ii da pace si, spre sfarsit, acestea se transforma in scrisori de dragoste catre una din infirmiere, semn ca puterea adulterului ii intrase in sange si nu mai poate scapa de ea.