Nu cred ca sunt singura care a observat. Noi femeiele vorbim mult, sau foarte mult, sau extraordinar de mult, iar partenerii nostri asculta mult, foarte mult sau extraordinar de mult. Ce se intampla, insa, cand dialogul femeilor se transforma intr-un monolog? Ce se intampla cand vorbim, vorbim, vorbim, dar nimeni nu ne asculta?
In dialogul dintre barbati si femei, fiecare vorbeste pe limba lui. Se ajunge, insa, la un punct comun si in final la intelegere.Cu toate acestea, sunt momente extreme cand femeile sunt puse in situatia unui monolog continuu. Astazi am observat ceva ce mi-a atras atentia intr-un mod cat se poate de neplacut. La metrou, un barbat si o femeie stateau de vorba. De fapt, doar ea statea de vorba, povestindu-i si incercand din rasputeri sa ii atraga atentia – nu doar prin ceea ce ii povestea, ci si prin cum se apropia de el, cum il lua in brate, cum il mangaia. Reactia lui? Impartiala, rece, plictisita, visatatoare, indepartata, mohorata. Acesta poate fi un dialog? Nicidecum, pentru ca cei doi nu se aflau pe picior de egalitate!
Un bun prieten imi spunea ca dam o importanta mult prea mare cuvintelor. Ca ne focalizam strict asupra mesajului verbal, ca vorbim mult, foarte mult, exagerat de mult. In alte „cuvinte”, nu citim printre „randuri”. Este perfect adevarat. De multe ori un simplu gest poate cantari mai mult decat 1.000 de cuvinte. Barbatii sunt din fire mai pragmatici si mai orietati spre concluzie, decat spre deliberarea unei probleme. Femeile, din contra. Au nevoie de cuvinte, de multe cuvinte, de foarte multe cuvinte, de extrem de multe cuvinte pentru a pune pe tapet problemele, pentru a isi exprima sentimentele, pentru a isi pune gandurile in ordine. Astfel, barbatii si femeile vorbesc din cu totul alte motive, iar, dialogul purtat de female viagra next day delivery noi se diferenteaza.Cand trebuie sa mai citim si printre randuri, lucrurile deja se complica. TIne de abilitatea fiecareia si fiecaruia sa isi citeasca partenerul cat mai bine printre randuri. Nici barbatul, nici femeia nu trebuie sa fie „cititori in stele”, insa, intuitia ne poate da un semnal de alarma cand lucrurile merg mai putin bine.
Stiti ce este frustrant? Nu ca noi vorbim mai
mult si ei mai putin, nu ca noi suntem mai sentimentale si ei mai pragmatici, nu ca noi simtim si ca ei rationalizeaza. Nu! Frustrant este cand noi vorbim si nu suntem ascultate, frustrant este cand noi vorbim prea mult pentru ca simtim ca suntem prea putin intelese. Frustrant este cand dialogul nostru este unidirectional, iar rezultatele nu mai apar. Frustrant este cand ni se reproseaza ca vorbim prea mult, prea tarziu. Cu ce o sa ma ajute sa mi se spuna: „Draga mea, ai omorat relatia cu vorba!” cand el se pregateste sa iasa pe usa. Cu ce ma ajuta sa mi se atraga atentia cand este prea tarziu. Cateodata noi comunicam prea mult, pentru ca ei comunica prea putin.
Voi ce credeti? Cine greseste in batalia comunicarii dintre barbati si femei?