Copilul tau este fiinta cea mai de pret din viata ta, faramita aceea din tine care te-a invatat atat de multe prin simpla sa prezenta in viata ta, care a dat sens vietii tale si ti-a reamintit de cea mai frumoasa si pura perioada din viata unui om, copilaria.
Copilul tau, cea mai de pret realizare, oglinda ta si constiinta nepatata a unei fiinte care deabia face primii pasi in minunata lume. Si pentru ca el paseste pe un taram necunoscut, tu ca parinte ai sarcina de a-l indruma catre caile cele bune ale vietii, de a-l educa si de a-l invata ce inseamna iubirea, respectul si cinstea, constiinta si omenirea, caracterul puternic si drept.
Din prea multa iubire si dedicatie fata de cel care iti umple viata de bucurie asa cum nimeni altcineva nu o poate face, mamele ajung de cele mai multe ori sa comita greseli iremediabile, greseli care ii vor marca viata copilului. De aceea, iubirea, toleranta si iertarea greselilor, atentia indreptata catre cel mic si rasfaturile, trebuie sa aiba o anumita limita.
Am intalnit adulti care la varsta in care probabil parintii lor aveau deja o familie intemeiata si grija asigurarii unei vieti decente, ei nu isi puteau purta singuri de grija si nu puteau lua decizii importante fara a se consulta cu parintii. Sunt acei adulti care inca mai stau ”sub fusta mamei”, copilasii rasfatati indeajuns de mult ca sa devina dependeti de parinti o viata intreaga.
Asadar, mamelor, cele care nu puteti aplica o mica pedeapsa copilului, cele care nu il lasati sa experimenteze de unul singur micile capcane ale adolescentei, cele care ii pregatiti pachetelul pentru liceu si ii faceti patul inainte de culcare desi copilul vostru este la varsta in care stie singur ce are de facut in viata, incetati cu grija excesiva, cu iubirea exagerata si cu rasfaturile, pentru ca ii puteti face mai mult rau decat bine.
Cate dintre voi nu ati intalnit barbati adulti care inca mai asteapta sa le pregateasca mama cina, micul dejun, sa le spele hainele si sa le faca patul? Iubirea excesiva duce la egosim si egocentrism(care au ca urmari singuratatea si izolarea), la incapacitatea copilului de a se dezvolta normal, de a deveni independent, de a deveni o persoana sigura pe ea si puternica, o persoana luptatoare si cu un scop bine definit in viata.
Asa numitii ”baieti de Dorobanti”, craii mult vehiculati in presa mondena autohtona, sunt cel mai bun exemplu de copii rasfatati. Avand tot ce si-au dorit inca de mici, nu au niciun tel in viata, niciun scop urmarit si nici nu isi cunosc talentele, ori pasiunile. Pentru ca nu lupta pentru nimic, avand totul inca de la nastere, nu cunosc dulcele gust al victoriei si importanta sentimentului de a te simti util si important, ajutand, asa cum stie el mai bine, la dezvoltarea societatii.
Lacrimile, tristetea, esecul, sunt lucruri pe care copilul tau trebuie sa le cunoasca pentru a savura la maximum un simplu sarut, o imbratisare, un gand bun si un sfat, victoria, frumusetile naturii, importanta unei vieti sigure si armonioase, prietenia, etc.
Nu iti priva copilul de tot ceea ce inseamna viata, invata-l sa iubeasca esecul pentru ca doar asa va cunoaste gustul victoriei, invata-l sa iubeasca ploaia pentru ca doar dupa ploaie se arata curcubeul, invata-l sa aprecieze criticile pentru ca doar asa va putea prospera, invata-l sa traiasca!