Filmul, o impletire a genurilor drama si romance este o demonstratie perfecta a faptului ca poti face filme bune pe subiecte simple si foarte la indemana. Revolutionary Road prezinta o situatie de viata care ti s-ar putea intampla si tie chiar maine.
Leonardo DiCaprio si Kate Winslet (acum in variant ne-titanica) ii interpreteaza pe Frank si April Wheeler, doi tineri frumosi, unici, care au lumea la picioare, care se trezesc intr-o zi mai putin tineri, mai putin frumosi si nicidecum unici. Prinsi intr-o casnicie nefericita, condamnati sa traiasca pe veci intr-o suburbie si avand doi copii nedoriti, April si Frank au incetat de mult sa spere intr-o viata mai buna. Dupa o cearta maritala spectaculoasa – care, bineinteles, izvoraste dintr-o lipsa de comunicare care nu ne este deloc straina – April se zbate cu disperare sa isi salveze casnicia, incercand sa isi puna in practica fantezia de a se muta impreuna cu familia sa la Paris. Promisiunea acestei evadari din suburbia pe care cei doi o urau deopotriva revigoreaza mariajul sotilor Wheeler, imaginandu-si fiecare o viata noua ce avea sa ii astepte.
Teoria pe care o prezinta filmul este aceea ca prezentul poate fi indurat numai cand gandul iti sta la viitor, ca amaraciunea alimentata poate fi uitata temporar cu ajutorul iluziei de a deveni altcineva.
Exista un argument suprem pentru a vedea acest film, dincolo de exceptionala prestatie (incununata deja cu un Glob de Aur) a lui Kate Winslet, secondata la inaltime de un Di Caprio convingator si solid. Cuibul in care ajungem uneori sa traim se poate lesne transforma in pajistea de altadata, fara a avea cunostinte trainice de geometrie. Trebuie doar ss privim cu atentie alaturi de cine incercam sa gasim iesirea din el.